Eliberari din “a trai” inca o data nasterea copilului

Saptamana trecuta a venit la cabinet o femeie cu varsta 35 de ani, casatorita si cu o fetita de 3 ani. A venit la cabinet stiind ca ceva nu este in regula cu ea la nivel emotional, dar si fizic deoarece luase 10 kg in greutate in ultimul an. Sa nu mai zic ca, fluctuatia de greutate a inceput dupa nastere cand a scazut in primul an si apoi a inceput sa puna kg in plus.

Primele 30 – 40 de minute mi-a povestit cateva lucruri. Pe urma, am invitat-o pe masa de Terapie CranioSacrala.

De abia acum incepe cu adevarat terapia.
Si pentru cine nu stie, Terapia CranioSacrala este o terapie blanda, non-invaziva, care se relizeaza pe corp, pacientul fiind imbracat. Se simte ca o presopunctura si dureaza 50 min.

Nu i-a luat foarte mult timp pana cand a avut un catharsis, adica o descarcare emotionala puternica, cu planset, cu sughitat si cu multi muci.

La nivelul fasciei cum am pus mana pe zona plexului solar si pe zona pantecului a inceput sa se deruleze un proces. Imi zicea ca simte – ca si cum are ceva in burta, dupa cateva minute imi spune ca simte ca si cum este insarcinata. Nici nu se gandea ca se mai poate asa ceva, sa dea firul inapoi si sa mai treaca din nou prin acele senzatii. Atunci a fost momentul in care s-a activat travaliul nasterii copilului cu tot cu ceea ce a urmat dupa.

Ce se intamplase si care a fost procesul?
Inainte de nastere a avut un chist pe ovarul stang. A ramas insarcinata si a dus sarcina asa. Fetusul s-a dezvoltat cu capul pe acel chist. A avut o usoara deformare de cranio, insa nimic foarte grav. Acum este in stare foarte buna copilul, fiind in crestere, oasele s-au indreptat de la sine luand forma corecta. Insa, nasterea a fost complicata si cu cezariana.

In timp ce plangea si se perpelea pe masa ca un peste pe uscat a avut o serie de constientizari care ereau legate de copil, de sarcina si de starea ei emotionala din ultimii 3 ani.

Si ce sa vezi, la nivel de actiune ce s-a intamplat:
– in timpul nasterii asistentele o apasau undeva putin mai sus de plexul solar ca sa iasa copilul
– cand in final au scos copilul senzatia mamei a fost ca si cum il smulsese din ea
– si colac peste pupaza pentru ca mama nu mai putea, i s-a adus copilul la prima imbratisare cu mult dupa nastere, a doua zi.

La nivel emotional si psihic ce a inteles corpul si mintea din aceste incidente: 
– ma simt vinovata ca nu sunt o mama buna pentru ca nici macar acea “ora de aur”, fix dupa nastere nu am putut sa ii ofer copilului meu, dupa ce oricum, tot din cauza mea craniul este deformat pentru ca a stat cu capul pe chist.
– pentru ca am avut cezariana si am fost taiata, in primele luni de abia ma ridicam sa merg la ea la pat. Nu i-am fost aproape atat cat imi doream, nu i-am fost aproape cand plangea si cand o vedeam ca nu este bine.

Sentimentul de vinovatie: “nu sunt o mama buna” si toate acestea corelate cu durerile corpului fizic de la nastere au dus si catre anxietate.
Femeia a descarcat toate aceste emotii. A fost ca un ultim planset de descarcare. Si apropo de kg in plus, toate aceste lucruri au dus-o si catre a manca compulsiv, dar si catre un comportament in care compensa cu mult in cresterea copilului din cauza sentimemtului de vinovatie.

Intr-un final, dupa ce au iesit toate la suprafata chipul i s-a luminat. Stia raspunsul la multe intrebari. Am facut ultimele manevre din Terapia CranioSacrala la cap si s-a relaxat. In tot acest timp am retrait si eu odata cu ea momentul nasterii si toate intamplarile de dupa.

I-am fost aproape si cu multa blandete si ghidaj am reusit impreuna sa facem cat in 15 sedinte de psihoterapie, asa cum mi-a zis. Radeam la sfarsitul terapiei impreuna si faceam haz de necaz.

Uneori in cabinet se intampla minuni, iar eu ma bucur nespus ca pot sa fac parte din acestea.

Va salut!
O seara frumoasa sa aveti!